Prin programul Ambasador Corint ne propunem să descoperim omul din spatele profesorului, cu bucuriile, împlinirile și, uneori, cu dezamăgirile care vin la pachet. Vrem să aflăm cum a fost pentru el începutul, ce anume l-a determinat să nu renunțe și ce înseamnă să fii Ambasador Corint.  

 

În cele ce urmează o vom cunoaște pe Adriana Hoghea, profesoară la școala gimnazială „George Topîrceanu” din Mioveni, județul Argeș. După cum își reamintește, momentul Revoluției din decembrie 1989 a găsit-o în băncile Liceului Pedagogic „Carol I” din Câmpulung Muscel de unde a pășit „cu siguranță și cu drag de școală către catedră, la Şcoala Racoviţa de Jos din Mioveni Argeş”. Era septembrie 1990. În 1997 a absolvit Facultatea de Teologie-Litere, după care a devenit profesoară de limba și literatura română. 

Când se gândește la prima experiență care a marcat-o în anii de la început, primele lucruri care îi vin în minte sunt formulele de adresare și recreațiile.

„« Domnişoara doamna » sau « tovarăşa domnişoara », apoi jocurile violente din recreaţie. Copiii descopereau desene animate cu diverse personaje care se aflau în luptă şi imitau jocurile spund asta cu zâmbetul pe buze : « ne jucăm… »”, spune Adriana Hoghea. 

Cu toate acestea, lecțiile erau frumoase și se bucura să „scrie cu mânuțele lor”. Acum se bucură când îi vede „oameni mari” și realizează că va fi profesoara unora dintre copiii foștilor elevi. 

Adriana Hoghea compară interesul copiilor pentru lectură cu o balanță.

„Înclină într-o parte sau în cealaltă, în funcţie de grija familiei de a deschide subiecte de discuţie bazate pe citate sau idei din cărţi, pe de-o parte. Pe de altă parte, este vorba despre preocuparea profesorilor de a picura curiozităţi din cărţi în fiecare discurs didactic şi obligativitatea unui portofoliu de lectură.”

 Însă, în era tehnologiei digitale, este evidentă tentația copiilor de a înlocui lectura cu alte activități, este de părere profesoara.

 „ De aceea nouă, profesorilor, ne revine sarcina de a ţine cu străşnicie frâul învăţăturii. Iar creativitatea şi orizontul cultural se îmbogăţesc dacă lectura stă la loc de cinste în programul copilului.”

În opinia ei, cea mai eficientă metodă de a-i determina pe copii să iubească cititul este atitudinea deschisă. 

„În primul rând, povestesc puţin din textul pe care îl recomand, apoi îl las pe copil să aleagă ceea ce citeşte. Fac şi recomandări pentru lectura obligatorie, dar sunt încântată să ascult şi ceea ce ei au citit cu plăcere.“

Dacă elevilor le este creat mediul în care să se simtă liberi și ascultați, vor citi cu drag.  

„Folosim diverse modalităţi de prezentare a cărţilor citite: fişe de lectură, jurnale de lectură, hărţi ale textului, dramatizări, jocuri de rol. În acest context fiecare copil se simte liber, se simte ascultat, se bucură când răspunde la întrebări suplimentare adresate de colegi”, spune cadrul didactic. 

 Să fii Ambasador Corint înseamnă nu înseamnă doar o responsabilitate, ci și o onoare, crede cadrul didactic.  

„A fi ambasador Corint este o mare onoare şi o responsabilitate pe care profesorul o poartă cu încredere în lumea şcolii. Am găsit împreună cu elevii mei la Corint o varietate de cărţi cu subiecte atractive şi mă pregătesc să dau mai departe această comoară literară, o îmbinare perfectă între text, carte şi preţ.”

Recomandările Corint pe care orice copil ar trebui să le citească sunt, în opinia ei, Vânătorii de comori, Pe cuvânt de şoricel,  Domnişoara Goth, Lămâi, cărţi şi prieteni și Povestiri biblice pentru cei mici. Recunoaște însă că îi este greu să aleagă doar cinci, mai ales că interesul copiilor pentru anumite subiecte literare este diferit.